elefant.ro%20
Hei dragile mele si dragii mei, sper ca nu m-ati uitat. Eu, nici gand…dimpotriva, am inceput sa va visez.
Ce repede trece timpul, parca ieri eram pe bancile scolii si ne plangeam sau ne laudam, una alteia cu cine stie ce.
A trecut timpul, sunt convinsa ca fiecare dintre noi este bine acolo unde este si cum este. Imi amintesc, ca ne imaginam sa ne intalnim peste cativa ani sa venim de mana cu copilasii nostri si sa ne povestim, ce traim, cu cine traim si mai ales cat de frumos e.
Ma uit din cand in cand pe profilurile voastre de Facebook si imi amintesc, momente, clipe, intamplari…pe care la momentul respectiv nu dadeam nici doi bani, dar acum…
Macar sa reusim sa ne vedem inca odata, TOATE, sa petrecem macar o zi impreuna stand in jurul unei mese si sa radem sa glumim, asa cum o faceam candva. De fapt sigur nu o sa reusim, ba o sa planga o fetita, ba un baietel o sa ceara ceva, ba un bebe din burtica are o pofta, ba ne suna sotul/prietenul, ba cineva de la munca…nu stiu daca o sa reusim, dar poate incercam ­čÖé
Imi lipsesc zilele in care mergeam la market pentru sandwich-ul ala de „jumate de metru” care il mancam deodata, nu stiu unde intra si cu ce viteza mancam, dar cand il cautam a doua pauza nu il mai gaseam ­čÖé
Eram „guralivele din a XII-a H” asa am avut o bafta sa avem sala de clasa exact langa biroul doamnei director  ­čÖé …chiar si asa a fost „misto”…acum cred ca toate avem acel”mascul feroce” dupa care tot ne uitam la ora de istorie . ­čÖé
Mai ales, sunt sigura ca bancul cu „ma-tu-ra” nu o sa il uitam niciodata, „nici o zi fara mate” dar nici „gene pana in sprancene” de fiecare data cand ma dau cu rimel imi amintesc de scumpa nostra diriginta care ne sfatuia numai de bine, tare dragi i-am fost, dar si ea noua.
Va amintiti prima zi de liceu?!dar ultima?! Ce urat ne certam si la teste ne ajutam, sau ne coafam si ne”coafam” ­čÖé  ne pozam, ne schimbam, la practica, cate nu faceam…cat imi e de dor sa stam la povesti cu d-na „maestra”ce frumos ne vorbea si tot timpul ne intelegea…
A fost frumos, oare o sa mai fie?! Sunt asa multe de spus…
Sa stiti ca imi este dor de fiecare colega in parte, la fel si de profesori dar si de la clasa unde faceam atatea „nebunii”…nu mai putem da timpul inapoi si ma bucur de ceea ce am acum, asa cum va doresc si voua, sa aveti parte numai de bine, de sanatate si de oameni buni in jurul vostru, sunt sigura ca sunteti respectate, iubite si fericite si sper din suflet sa o tineti tot asa!

Share: