Skip to content

OVB Romania face minuni, atunci cand nu mai este nimic de facut!

Pentru el nu mai era nimic de facut! Decedase departe de tara si ii ramasesera copiii micuti-micuti, iar sotia nu avea niciun venit, in plus, trebuia sa ramana cu cei mici inca 3-4 ani sa ii faca mari si dupa aceea sa isi caute de lucru.

De cate ori cei din jur ii aduceau aminte de repatriere, tresarea. O speria tot ce auzise despre acest subiect: tarifele mari raportate la posibilitatile lor financiare, ratele la casa ramase neplatite, cu ce vor trai de astazi pe maine. Si totusi repatrierea trebuie sa se faca, iar cand isi amintea, incepea din nou sa planga in hohote, noroc ca micutii erau la bunicii materni, sa nu se sperie.

Fusese un sot bun si iubitor si nu a vrut pret de-o clipa sa o lase singura. Un accident. O frana care nu a tinut si un tir care l-a spulberat in parcare. Impotriva cui se putea ea revolta? Niciodata nu si-a permis sa ia in discutie hotararile divine.

Stia ca repatrierea trebuie sa aiba loc, ca si cei mici trebuia sa fie prezenti la capela si la cimitir, ca trebuia sa ii pregateasca si pe ei cineva, dar nu putea face totul de una singura!

Respingea din start ideea strangerii de fonduri pentru repatriere si ca sa fie ajutata. Era prea mandra pentru asta. Apoi si-a amintit ce i-am spus el la plecare, cand i-a arata caseta aceea in care tineau bijuteriile si lucrurile de pret, ma rog , putinele pe care le aveau: asigurare de viata.

Isi aminteste ca prin vis, cum a protestat ea atunci si cat de tare s-a suparat pe el. Ce insemna asta? De ce sa se gandeasca la ce este mai rau?

-De ce te superi asa de tare, a intrebat-o el? Am facut asigurarea pentru noi si sper sa ne fie de folos, dupa ce contractul se va incheia. Banii incasati atunci vor fi directionati catre o vacanta pe cinste pe care o asteptam demult si catre educatia copiilor. Copiii nostri trebuie sa mearga la facultate.

kanald-ro-ovb-ro

“Asigurare de viata, OVB, asigurarea va fi de folos”…

Cuvintele se amestecau in mintea ei greu incercata de viata, cand s-a gandit sa actioneze rapid si eficient. Mai intai discuta cu un consultant OVB, sa vada daca asigurarea avea acoperire, apoi cu o firma serioasa de servicii funerare pentru repatriere.

Asigurarea s-a dovedit cheia rezolvarii tuturor problemelor. Si cand te gandesti cat de mult a detesta-o atunci! I-a venit sa o rupa, cand el i-a aratat-o, fiindca simtea in mod ciudat ca el o tradeaza si ca vrea sa o lase singura. Acum isi da seama ca este posibil ca el sa fi presimtit, in orice caz i-a iubit prea mult, prevazator de mult.

I s-a comunicat ca din suma respectiva se acopera cheltuielile de repatriere si inmormantare si ii mai raman bani din care sa traiasca pana la sosirea primei pensii de urmas.

Apoi a gasit si firma de servicii funerare care sa nu ii ceara niciun avans, ci sa ceara asiguratorului sa deconteze toate cheltuielile de repatriere.

De acolo, de sus, el ii apara cu drag si avea grija de ei. Se vedea acest lucru dupa cum rezolvarile veneau de la sine: repatrierea achitata, bani pana la prima pensie asigurati. Abia atunci a realizat ea cat valoreaza OVB Romania si asigurarile intermediate de consultantii sai fiscali.

Nimeni nu vrea sa moara, de aceea fiecare sa se pregateasca pentru viata si moarte cu toata responsabilitatea si sa aiba in vedere asigurarea viitorului celor dragi.

Datorita politei, ea a putut sa primeasca sicriul cu drag si demnitate la capela si sa imparta pachetele cu felurile lui de mancare preferate tuturor celor care au venit sa il vada. Aranjamentul din trandafiri si crizanteme albe l-a asezat cu mainile ei tremurande pe capacul sigilat al sicriului, in timp ce il mangaia de ramas-bun.

A privit cu multumire masina funerara curata si eleganta din care sotul si tatal copiilor ei a fost scos in sicriu si a binecuvantat clipele in care el a decis sa isi faca asigurare de viata. Sigur, acelea erau cele mai grele momente din viata ei, erau clipe de plumb, dar ar fi fost cu adevarat nenorocita, sa nu-l poata aduce in tara, sa nu-si poata duce copiii la mormantul tatalui lor!

La capela era cald si bine si dupa ce el a fost asezat pe catafalc a inceput sa ploua cu galeata.

-Ii pare rau, a spus cineva suspinand!

Erau din nou impreuna si asta conta. Putea sa ploua sa inunde tot pamantul, il stia acasa si era sigura ca el va avea cel mai frumos mormant din cimitir.

Peste capetele trecatorilor se vedea cum cad frunze cu duiumul, dar frunza cea ratacitoare fusese adusa acasa.

OVB Romania facuse o minune: le reunise familia si ii ajuta sa supravietuiasca, anesteziindu-le putin durerea…

Be First to Comment

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: